Hasselblad H3DII 50 - aparat foto de 50 megapixeli

Prin septembrie 2007 Hasselblad a construit un aparat foto digital de 39 de megapixeli! Pretul acelui aparat destinat profesionistilor era de 37.000 de dolari.

Hasselblad revine cu un nou "megapixelofil" si anume modelul H3DII 50, care integreaza un senzor CCD 36 X 48mm Kodak de , atentie, 50 de megapixeli! Hasselblad declara ca cine a achizitionat (ne indoim ca au fost multi cumparatori) vechiul model H3DII 39 il vor putea inlocui cu acesta, platind numai diferenta.

H3DII 50 opereaza cu ISO de la 50 la 400, putandu-se ajunge si la ISO 800 cu ajutorul software-ului Phocus. Fiecare poza la rezolutie maxima ocupa 65 de MB cand este salvata in format RAW 3FR pe cardul de 2 GB inclus in pachet. Salvarea unei poze se face in numai 1.1 secunde! Se poate alege si formatul TIFF 8 bit, insa poza va avea o marime de 150 MB. Ceea ce inseamna ca pe card incap intre 13 si 30 de poze realizate la 50 de megapixeli.

Viewfinderul optic poate fi ajustat cu pana la 90 de grade, aspect important pentru profesionisti. Exista si un display principal de 3" cu 230.400 pixeli, pentru pre/postvizualizarea pozelor, dar si unul secundar pentru afisarea a diversi parametri. H3DII 50 se conecteaza la PC prin FireWire 800. Daca aveti de gand sa va cumparati un asemenea aparat, trebuie sa stiti ca PC-ul nu poate fi decat unul extrem de bine dotat. Asta pentru ca Photoshop se va infrupta din RAM, procesor si placa video.
Hasselblad H3DII 50 masoara 153 x 131 x 213 mm si cantareste 2290 grame. Va fi disponibil la un pret cu siguranta mai mare de 37.000 de dolari.

Pentru internet, secolul vitezei abia incepe! Si nu este vorba despre o dublare sau o triplare a vitezei cu care navigam astazi in mod obisnuit, ci de o crestere a acesteia de zeci de mii de ori. Pentru a intelege mai bine situatia, sa ne imaginam ca, in timpul necesar citirii acestor prime randuri, copiii nostri conectati la internetul viitorului vor putea descarca un fisier de marimea filmului Matrix, la calitate DVD.

Incepeti sa simtiti diferenta, nu-i asa? Daca un utilizator de internet ar incerca astazi, cu un modem de 56 K, sa realizeze un download al Matrix-ului, i-ar trebui 171 de ore – sau 25 de ore prin cablu TV, la 256 Kbps. In internetul de maine, durata acestei ope­ra­tii se va reduce la doar 30 de secunde.

Reteaua retelelor
Acest salt tehnologic aproape incredibil deschide portile unui viitor pe care in anul 1990 l-am fi catalogat fara rezerve drept science fiction. Totusi, sunt motive temeinice sa credem in acest viitor, fie si daca ne gandim ca actualmente a devenit deja operationala o retea numita Internet2, care permite transmiterea de date cu 2,4 gigabiti pe secunda (Gbps) – de 45.000 de ori mai repede decat un modem de 56 K.

Inaugurat in 1996 in SUA si administrat de Corporatia Universitara pentru Dezvoltare Avansata a Internetului (University Corporation for Advanced Internet Development – UCAID), Internet2 s-a nascut in urma unui parteneriat intre universitati, firme si agentii guvernamentale si este astazi o retea de retele de hiperviteza, cu legaturi in lumea intreaga. Trecut putin, viitor cat cuprinde Astazi, multora ne vine greu sa ne imaginam viata fara internet, fie si pentru ca, prin intermediul lui, comunicam mai usor, ne informam si ne distram intr-o lume in care cel mai popular sunet a devenit clicul mouse-ului.

Cine s-ar fi putut gandi la acest prezent in urma cu 40 de ani? Internetul a urmat calea tuturor inventiilor mari – la inceput, toti se intre­bau la ce va folosi, prezicandu-i descoperirii cel mult o utilizare in zona divertismentului, pentru ca mai apoi sa se mire cum de s-a putut trai inainte fara ea. In 1969, omul pusese deja picio­rul pe Luna, dar internetul inca nu exista. Bob Taylor, un specialist in informatica la Ministerul Apararii al SUA, Agentia de Proiecte pentru Cercetare Avansata (Advanced Research Projects Agency – ARPA), constata ineficacitatea modului in care era nevoit sa utilizeze computerele de care dispunea.

S-a gandit atunci sa le conecteze unele cu altele, pentru schimb de informatii, dar si pentru a utiliza puterea de calcul a celui mai rapid creier electronic dintr-o eventuala retea (conceptele teoretice legate de aceasta operatiune fusesera expuse deja, Bob Taylor doar le-a aplicat). In 1969, ARPA a dezvoltat prima retea – cu patru noduri –, conectand computere guvernamentale sau ale unor universitati, fapt ce a permis o viteza de transfer de 50 de kilobiti pe secunda (Kbps).

In 1974, in SUA, a luat nastere internetul, ca retea de retele, o data cu stabilirea unui protocol de transfer – adica a unei modalitati de a conecta diferite retele. Cei care l-au stabilit – Vint Cerf si Bob Kahn – l-au numit Transmission Control Protocol (TCP – Protocol pentru Controlul Transmisiei). Ulterior a aparut hypertextul, care trimitea la o pagina anume, iar in 1993 a luat fiinta primul program care usura navigarea pe internet: Mosaic.

Internetul, asa cum il stim, are deci doar 11 ani. In acest rastimp, motoarele de cautare pentru milioanele de site-uri existente azi au evoluat; in paralel, s-au dezvoltat noi modalitati de comunicare, precum posta electronica ori chat-ul, si s-au atasat la computer camere video. Astfel, lumea interconectarii a devenit cea pe care o stim astazi. Si, ce este si mai important, internetul a evoluat dintr-un instrument de cercetare intr-o imensa scena, unde intra simultan milioane de actori, care pun la cale afaceri, isi vorbesc, se informeaza ori se distreaza.

IMAX : Magia Filmului

Experienta vizionarii unui film intr-un cinematograf IMAX este atat de originala si de diferita de aceea pe care o ofera vizionarea intr-o sala de cinema obisnuita, incat unii critici de specialitate se incumeta sa considere ca filmele IMAX au produs in cinematografie o revolutie comparabila cu cea declansata de aparitia peliculei color.

De indata ce intrati intr-o sala IMAX, diferenta fata de un cinematograf obisnuit devine evidenta – ecranul este gigantic! Experienta IMAX poate fi savurata in doua tipuri de sali: Teatrul IMAX. Un teatru IMAX standard are un urias ecran rectangular, inalt de 16 metri si lat de 22. Cel mai mare ecran IMAX are 30 de metri inaltime. Adica este inalt cat un bloc cu opt etaje! Domul IMAX. Are un ecran semisferic, care inconjoara peretii pe aproape jumatate din sala. Diametrul sau este, in mod normal, de 30 de metri.

Tehnologie inalta, efect garantat
Fie ca vizionati un film IMAX intr-un teatru, fie intr-un dom, experienta este unica, deoarece ecranul e indeajuns de mare pentru a va ocupa intregul camp vizual, fapt ce garanteaza un incredibil sentiment de imersiune (nu exista absolut nimic care sa va distraga atentia, in afara filmului) si miscare – spectatorii au efectiv senzatia ca intra in film, ca fac parte din universul creat pe ecran. Pentru a acoperi giganticele ecrane cu o imagine deosebit de clara, filmele IMAX sunt trase pe o pelicula de 70 de milimetri (mai mare decat cea obisnuita), unica in industria cinematografica.

Un ecran-gigant si o pelicula imensa necesita, desigur, un proiector pe masura. Proiectorul IMAX are doua tone (cam cat doua limuzine) si opereaza pe baza unei tehnologii total diferite de cea pe care se bazeaza unul clasic:
-filmul se ruleaza pe orizontala, nu pe verticala;
-un sistem vacuum extrage fiecare imagine pe o bucata de cristal pozitionata in fata lentilelor, astfel incat imaginea sa se suprapuna perfect peste acestea;
-diafragma se deschide pentru o perioada mai lunga de timp fata de cea a unui proiector obisnuit.

Atentie, se filmeaza!
Producerea unui film IMAX este mult mai complexa decat a unuia obisnuit. Asta in primul rand deoarece camera cantareste 120 de kilograme (fata de numai 18 cat are o camera clasica), motiv pentru care are nevoie de un suport special. In al doilea rand, marimea peliculei face ca aparatul de filmat sa foloseasca role de film de numai trei minute (dupa epuizarea carora sunt necesare 20 de minute pentru reincarcare).

Detaliile incredibil de fine care se disting pe un ecran IMAX impun ca pe platoul de filmare totul sa fie perfect: decorurile, machiajul, costumele etc. Totodata, fiecare cadru trebuie sa ofere o imagine foto reala. Intr-un film obisnuit, pentru a ascunde micile imperfectiuni de pe platou, se folosesc diverse trucuri vizuale.

Intr-un film IMAX, acest fapt nu este posibil, deoarece pana si un detaliu minuscul, de exemplu un rid sau o picatura de ploaie, se vede de 100 de ori mai mare decat in realitate. Pana acum, in lume exista numai cinci camere IMAX 3-D, iar o zi de filmat cu o astfel de camera costa 100.000 de USD.

Actorii sunt nevoiti sa indure cu stoicism zgomotul neplacut pe care il produce camera IMAX, asemanator cu cel facut de un fierastrau electric. Timpul de postproductie al unui film IMAX este de aproape doua ori mai lung decat al unui film clasic. De obicei, de la incheierea filmarilor si pana la lansarea in cinematografe, pelicula mai asteapta doi ani de zile.

A da cu ghiocul pe... internet

Daca ti-ai planuit in agenda vreo vizita la o ghicitoare autohtona pentru a-ti cunoaste viitorul, atunci afla ca daca tie nu ti-a pasat de portofelul tau, altora le-a pasat de el.
Cu o interfata grafica simpla, cu un algoritm de calcul al zilelor ramase de trait mai mult sau mai putin stiintific, site-ul merita vizitat macar pentru a-ti aminti ca nu esti nemuritor si ca ai ceva avere care nu trebuie lasata de izbeliste, mai ales acum, in plina criza economica, cand "trebuie sa strangem cureaua". Un dezavantaj pentru multa lume e metrica folosita in calcule: feet, inch si pound, dar poti sa transformi usor in metri, centimetri si kilograme folosind programele de conversie ce se gasesc pe net.

Draga prieten, un sfat prietenesc as avea de adaugat pe langa elementele mentionate in http://www.deathclock.com/
Fii cumpatat atunci cand cheltuiesti banii si intelept atunci cand ii investesti !

Cartea digitala

Suntem o civilizatie a literei tiparite, iar cartea este efigia ei. In 1953, cand Ray Bradbury a publicat celebrul roman Fahrenheit 451, calculatoarele cantareau tone, iar internetul nu exista nici macar in imaginatia autorilor de SF. O lume fara carti tiparite nu putea fi conceputa decat ca una a alienarii. Ca o inchisoare spirituala. Astazi, insa, cartea digitala este o prezenta tot mai familiara, internetul le-a devenit multora indispensabil, iar cele 232,7 grade Celsius la care ia foc hartia nu mai ameninta cartile, care ne vor ramane mereu alaturi, chiar si atunci cand hartia va fi doar o amintire.

Inventata de chinezi, hartia a patruns in Europa in secolul al XIII-lea. La putina vreme dupa acest eveniment, italienii au descoperit o metoda de a o produce mai ieftin, folosind fibre de canepa si de in. Pe la jumatatea veacului al XV-lea, Gutenberg a inventat tiparnita, ansamblu care punea laolalta o presa de stors struguri, cateva cerneluri pe baza de ulei si matrite formate din corpuri de litera independente, turnate in metal. Posibilitatea de a refolosi corpurile de litera pentru a compune noi pagini a permis scaderea costului si, implicit, a pretului tipariturilor. Epopeea cartii de hartie a inceput cu Biblia in 42 de randuri, tiparita de acelasi Gutenberg. Se trece adesea cu vederea faptul ca productia de carte a fost primul proces industrial semnificativ si ca aceasta prima forma de productie in serie a determinat crearea unor circuite economice care au remodelat lumea. Intre taietorul copacilor din care se face hartia si cititor se deruleaza intregul model al lumii industriale.

Cartea este nu doar un simbol al culturii, ci si o efigie a epocii industriale. Atomi si biti Dictionarele ne invata ca sensul cuvantului carte este multiplu. Pe de-o parte, el face trimitere la obiectul compus din foi de hartie tiparite si legate intr-un volum, pe de alta parte – la continutul informational cuprins intr-o lucrare care, de regula, se publica sub forma cartii tiparite. Pe de-o parte ma­te­rie, pe de alta informatie. Atomi si biti. De fapt, ce ne intereseaza la o carte este mai degraba continutul, informatia, asa ca putem considera obiectul pe care il reprezinta drept un simplu suport, un me­diu purtator de informatie. Dar oare n-ar putea exista si alte medii cu acest rol?

Primul care a avut intuitia faptului ca memoria calculatoarelor poate constitui un suport alternativ pentru continutul informational al cartilor este americanul Michael Hart. In 1971, el era un simplu student al Universitatii statului Illinois. Un sir de fericite intamplari si coincidente l-au adus in situatia de a avea acces neingradit – desi nu tocmai oficial – la unul dintre marile calculatoare ale universitatii. Folosind codificarea simpla pentru literele alfabetului latin si un program pentru editarea textului, Michael a introdus in memoria computerului prima carte digitala, initiind astfel un proiect – botezat Gutenberg – al carui scop ultim era constituirea unei biblioteci cu marile carti ale omenirii in format digital.

Raspandirea PC-urilor, a sca­ne­relor, a programelor de editare texte si expansiunea internetului au permis un ritm de digitalizare tot mai rapid. Astazi, proiectul Gutenberg numara peste 12.000 de titluri, iar alte proiecte similare intentioneaza sa stocheze, sub forma de imagini, peste un milion de volume. In plus, procesele tipografice moderne implica forma electronica a continutului, iar majoritatea autorilor din zilele noastre au renuntat la clasica masina de scris si isi redacteaza cartile direct in format digital. Astfel, aproape toate cartile sunt sau vor ajunge curand in memoria computerelor.

Libraria virtuala
Poate ca primul impact major al calculatoarelor si al internetului asupra industriei cartii a avut loc in domeniul difuzarii cartilor tiparite. Cea dintai librarie virtuala a fost Amazon, care a impus un model urmat apoi de tot mai multi antreprenori. Chiar si editorii au adoptat acest model, incantati de ideea de a scurta drumul cartii spre cititori si de a economisi din costurile de distributie prin sistemul de librarii. In esenta, librariile virtuale functioneaza dupa principiul vanzarii prin posta. Clientul isi alege dintr-un catalog cartile dorite, care urmeaza apoi a-i fi expediate. Diferenta majora consta in catalog, care este in format electronic si e publicat pe un site web.

12.221 de persoane au vizitat Virtual Bucharest în prima sa zi online

Replica virtuală a centrului Bucureştiului în Second Life, Virtual Bucharest, a avut 12.221 de vizitatori în prima zi online, pe 29 noiembrie. Până în prezent, proiectul a necesitat o investiţie de 30.000 de euro. Potrivit Mediafax, o echipă de profesionişti au lucrat voluntar pentru a transforma o idee într-o realitate virtuală atrăgătoare.

Virtual Bucharest este un proiect care porneşte aproape ca un joc, care ar putea reprezenta însă o alternativă la marketingul clasic, cu mari avantaje pentru brandingul de ţară. Bucureştiul virtual îşi propune, pentru început, să reproducă în detaliu Piaţa Revoluţiei cu clădirea Ateneului, Palatul Regal, Biblioteca Central Universitară şi străduţele din jur, care au spaţii comerciale la parter.

Bucureştiul Virtual a fost gândit, în primul rând, ca locul de întâlnire al românilor din ţară şi străinătate, spun iniţiatorii proiectului.

Second Life este o lume virtuală lansată în 2003, în care mari companii internaţionale şi instituţii din întreaga lume îşi testează oportunităţile. Platforma a devenit cunoscută la nivel mondial abia în 2006, odată cu intrarea Ambasadei Suediei în această lume, urmată de o serie de branduri care au început să testeze oportunităţile lumilor virtuale: IBM, Cisco, Microsoft, CNN, Reuters, Wired, Playboy, Peugeot, Mercedes, Vodafone, Orange, ABN, ING, Coca Cola, L'Oreal, Philips, Electrolux şi altele.

Second Life are în prezent peste 15 milioane de conturi înregistrate, economie şi monedă proprie - Linden Dolar. Valoarea tranzacţiilor zilnice se ridică la peste 1,5 milioane de dolari americani.

Internet Explorer, vulnerabil în faţa viruşilor. Experţii ne îndeamnă să folosim alte browsere

Utilizatorii celui mai popular browser, Internet Explorer, sunt sfătuiţi să folosească un alt navigator web până se vor remedia problemele grave de securitate apărute. Potrivit experţilor, computerele celor care folosesc Internet Explorer ar putea fi afectate de diverşi viruşi. Problemele grave de securitate cu care se confruntă Internet Explorer îl fac vulnerabil atacurilor.

Conform BBC News, experţii Microsoft investighează problema de securitate şi pregătesc un program care să o rezolve. Aceştia au declarat:"Microsoft cercetează cazurile de atac asupra computerelor celor care folosesc Internet explorer."

Cea mai vulnerabilă dintre variantele de Internet Explorer existente este varianta şapte. Însă, experţii nu exclud posibilitatea ca şi alte variante ale Internet Explorer să aibă probleme de securitate. În prezent, Internet Explorer este cel mai utilizat browser din lume.